N-am sa uit niciodata cerul sub care ti-ai luat ramas bun.
Luna era ca o inima
Deasupra noastra,
Chiar in clipa cand universul nastea rasaritul.
Trenul nu mai trece.
M-as face insumi cale ferata
Sa pot lasa cuvintele sa treaca spre tine.
N-am sa uit niociodata
Cerul sub care socot c-ai sa vii
Aceasi, neschimbata,
Neatinsa de clipele pustii
