Te-ai dus
In secunda cea mare
Mai sus
De pamant si de ape
Coborandu-ne-n pleoape
Stele amare
Si gandul acum a-nghetat
Si-n suflet a nins
Si pasari pentru tine-au cantat
Pana s-au stins
Un fulger de-asupra cazut
Ne-a pravalit pe umeri un cer
Cu umbra lunii straina
Cuibarita stingher
Si-atunci s-a parut
Ca te-nalti pe un fir de lumina
Ce repede-a fost !
Adiere de vant...
Si-acum,
Cand traiesti in lumini
Nu in gand,
Parca a spune ai vrea
Un CUVANT
Ce-ar putea
Sa creasca in umbra ta
Iubiri
Din vise tresar
Strigand fara rost...
Intre tine si noi
S-a-naltat un hotar...
Ce-a fost, cum a fost,
Doar ingerii stiu
Doar lacrimi din ploi
Doar ceasul tarziu
Vise suntem insine-n noapte
Visate de astri sub luna
Copii ce te cheama in soapte
Vor face o lume mai buna,
Vor putea ajunge la cer
Mai lesne in vremuri de pace...
O lume mai buna a face
E tot ce si sfintii ne cer
E tot ce tu ti-ai dorit
Pentru asta - noi am stiut -
Ai trait
Dureros si real
Apoi
Precum Hercul in lupta pe val
Ranit ai cazut
Sub cerul cu soare
Sralucind pe bolta mai tare
Un cantec postum
Nu-i tot ce-a ramas
Mai avem, mai avem
In aprigul drum
Iubiri de-mplinit
Conflicte de stins
Copii de crescut - vise de nins -
Cerul mai aproape
A-l aduce avem
Sa facem o lume mai buna
E unica sansa
De-a scapa de furtuna
E datoria pe care
Mai presus de mariri si de gand
Avem fiecare
Fata de tine
Si de Pamant
