Merge bolnav si trist prin sat
De parca moare-n el pamantul nearat.
E bantuit de grija ca de mana
Isi vede in oglinda viata lui sarmana.
Nu doarme noaptea. Tace.
Priveste la icoana. Pamantul nu-I da pace.
Citeste-n rasarit ca-n palma lui crapata
Si vede-n el tarana ramasa nearata.
