"...De nicaieri privelistea nu este mai inaltatoare decat de aici, din crestetul muntelui. De aici poti imbratisa lumea. Oamenii misuna jos, departe la radacina muntilor, ca intr-un furnicar… tacuti si anonimi, fiecare urmandu-si destinul tainic. Peste privelisti de brad si stanci reci stapaneste un soare prietenos de toamna. Trag in piept aer subtire si simt in emotia alpestra fiorul zborului de vultur.
Scrutez stancile monumentale si nu pot trece cu vederea un fapt pe care tine neaparat a-l marturisi piatra contorsionata a masivului. Si anume ca timpul sapa dusmanos in atomul materiei. Ca trecerea timpului erodeaza, transforma, aneantizeaza. Insa poate ca tocmai asta este farmecul universului. O piatra care care se macina se prelinge in trupul cel mare al muntelui. Intocmai precum o intamplare sau un fenomen in miezul Centauruli care se mistuie pentrru a lasa loc altuia mai grandios. Este o perpetua si continua prefacere. Activitatea creatoare a universului nu istoveste niciodata..."
Scrutez stancile monumentale si nu pot trece cu vederea un fapt pe care tine neaparat a-l marturisi piatra contorsionata a masivului. Si anume ca timpul sapa dusmanos in atomul materiei. Ca trecerea timpului erodeaza, transforma, aneantizeaza. Insa poate ca tocmai asta este farmecul universului. O piatra care care se macina se prelinge in trupul cel mare al muntelui. Intocmai precum o intamplare sau un fenomen in miezul Centauruli care se mistuie pentrru a lasa loc altuia mai grandios. Este o perpetua si continua prefacere. Activitatea creatoare a universului nu istoveste niciodata..."
