Happy New Year

Despartire, da… Sau “intoarcere” la viitor… eterna intoarcere…
Nu-i nimic extraordinar in despartirea de trecut .
Insa e o victorie daca te despatri de propriile vicisitudini si lasitati.
Anul care a trecut m-a ingrozit prin ura, rautatea, impostura, coruperea libertatii, placerea de a arunca cu pietre de care unii dintre noi am dat dovada. Oare anul viitor va fi altfel? Nu. Nu cred.
Dostoievsky spunea ca virtutea se alimenteaza din credinta in eternitate. Noi nu mai credem nici macar atat. Suntem un caz atipic. Recidivam lamentabil intr-un ritual grotesc ciclic. Un ritual in care sacrificam un an cosiderat prost, pentru a adopta altul ce s-a dovedit a fi de fiecare data mai nefast. Traim cu nostalgia binelui: “sa traim bine” … ne obsedeaza ideea de bine, adica de prosperitate in sens individualist. Inaintasii nostri traiau nostalgia paradisului. Cine mai are azi aceasta nostalgie? Nostalgia “Binelui in sine” si nu a materialismului slabatic.
Se apropie insa cu pasi repezi 2010 si peste toate se va trage cortina revelionului. Ce e REVELIONUL? Un caldaram de amagiri inabusite intr-un foc de artificii si intr-o betie scandaloasa.
In fiecare an romanii s-au mintit pe ei insisi ca anul viitor va fi mai bun. La fiecare final de an spun: ”Poate la anul”. Englezii au o vorba: “Mayebe in another life”…
Traim la intretaierea unor ani invrajbiti unii importiva celorlalti, a doua Romanii segmentate. Am devenit fiinte decazute din conditia umana prin incapacitatea de a ierta si prin placerea diabolica de a arunca cu pietre oricand, in oricine. Dar suntem totusi in democratie… Ce victorie!
Melancolie... de vina e vremea. Pentru unii natura este “etat d’ame“ - stare de spirit. Ar trebui sa ne eliberam de capriciile vremurilor pentru a ne putea bucura deplin.

SADOVEANU

L –am descoperit pe Sadoveanu la 8 ani, intr-o carte pe care o primisem premiu nu stiu pentru ce.
“Venea o Moara pe Siret” a fost prima scriere lecturata. Sadoveanu mi se parea pe atunci magnific si delicat. Mai tarziu avea sa devina familiar si, mai mult decat atat, fenomenal.
Intr-o zi de vara, in prima mea vacanta la bunici, bunul meu m-a luat la camp acolo unde clacasii coseau iarba matura a verii. Pe langa pachetul cu mancare am luat si o carte de Sadoveanu.
Ajuns in dealul cu iarba de cosit, m-am intins la umbra unui copac singuratic si am deschis cartea cu emotie, ca si cum lumea zavorata in ea ar fi putut iesi afara ca dintr-o cutie a pandorei. In cele trei sau patru ceasuri de liniste patriarhala aveam sa constat un fapt extraordinar. Coltul de cer sub care respiram parfum de flori salbatice se contopise cu universul cartii pe care o deschisesem. Pana si apusul de soare se scria in valvataie rosiatica deasupra spinariilor dogorite cu acelasi condei al maestrului. Eu insumi eram un punct, sau o litera in opera acelui colt de cer…

La bunicii mei n-a fost revolutie

"...In acea perioada a anului, decembrie, soarele scapata pe la ora patru.
Oamenii isi vedeau in mod obisnuit de treburile lor netulburati de framantarile din Capitala. Aveam 9 ani si-mi amintesc doar ca gerul incepuse a prinde putere si se prelingea in vaile pustii ca o dihanie fantastica . Satul statea cufundat in liniste. Erau vreo 10 grade sub zero si drumul de zapada tocita scartaia sub talpi. Deasupra, pleiade luminoase straluceau in ciorchini de gheata.
Diminetile vantul se petrecea departe spre bistriteni lasand in urma valuri de zapada aruncatze peste garduri... si gerul slabit capitula atunci in fata unui soare prietenos. Era liniste. Apoi seara ningea lin ca intr-un basm al copilariei.
Intr-una din zile cineva a tulburat linistea cu un zvon ce s-a propagat cu ecou de pestera. A venit intre noi si dupa ce s-a asigurat ca nu-l mai aude cineva a spus: "A fugit dictatorul".

despre timp

Ce este nostalgia timpului trecut?...
sau nostalgia adolescentei?...
nostalgia paradisiaca?...
oricum in vacarmul cotidian nici nu mai avem timp sa gandim la trecut...
Poate singurul care conteaza e viitorul?...
Nimic nu este mai de pretuit decat valoarea zilei spunea Goethe.
Deci ...
Carpe Diem.
Traieste clipa...
insa cu luciditate ...
pentru ca o singura clipa poate schimba totul...
Cioran a simtit totdeauna ca timpul este un inamic ce detracteaza si aneantizeaza. Ca el sapa dusmanos in atomul materiei.
Totodata timpul este un bun profesor. Din pacate, el isi omoară elevii.
Cred ca teologii au gasit o cale de mijloc: Dumitru Staniloae a perceput timpul ca pe distanta dintre chemarea lui Dumnezeu si raspuns.
In tot ceea ce castigam zi de zi timpul este singurul lucru care se pierde...