You went
in the big second
higher than earth
and than Oceans
descended in our eyes
bitter stars
and the moon froze
in the souls was snowing
and bird for you has sung
until has died
a lightning falling from future
has pressed ours shoulders
and a moon shade alien
hidden abashed
and then as an illusion
you have raised onto the wire of light
how fast it was
breeze of wind
and now, when you live in the lights
not in mind
you would speak a word
that would raises
in your shadow
the loves under dreams throb
calling vainly…
between you and we has raised a wall…
what was, how was
only the angels knows
only the tears from the stars
only the hour late
we are dreams in the night
dreamt by stars under moon,
children in a whisper calls you
to make a better world
they will can to touch the sky
easily in your songs
a better world to do
it’s all that the angels ask
this was your dream
for that you sang
and for that you died
painfully, real,
then
like Hercules fighting onto comb
you fell
under the canopy of heaven
glistering in the sky
a song after you is not all what remain
we have yet, we have
in our way
loves to carry out
children to bring up
dreams to attend
the sky
to bring down we must
to do a better world
is the only way
to skip over storm
it’s the duty above all
that we have
for you
and for Earth
har
HAR
Ning norii negri cu miros de pamant,
Ceaslovul tau deschide cerul si alunga
Nebanuit tristetea. Atat cat mai cuvant
Spre Tine, pot indura in pace iarna lunga.
Din horn se-nalta fumul abia, abia
Ca viata noastra spre crestele carunte
De parca o caprioara ninsa ar urca
Ranita pe un drum de munte.
Si parca-I dorul meu spre cer urcand
Si parca-I mana mea intinsa Tie
In ruga, ca spre vesnicie
Sunt frunza, sunt pasare din cand in cand
Sa nu ne uiti cand ne hranim din carte
Sau din gutui si meri, sau din altar,
Suntem prea pamanteni si bantuiti de moarte,
Dar n-am visa la cer de n-am fi fost in har.
Ning norii negri cu miros de pamant,
Ceaslovul tau deschide cerul si alunga
Nebanuit tristetea. Atat cat mai cuvant
Spre Tine, pot indura in pace iarna lunga.
Din horn se-nalta fumul abia, abia
Ca viata noastra spre crestele carunte
De parca o caprioara ninsa ar urca
Ranita pe un drum de munte.
Si parca-I dorul meu spre cer urcand
Si parca-I mana mea intinsa Tie
In ruga, ca spre vesnicie
Sunt frunza, sunt pasare din cand in cand
Sa nu ne uiti cand ne hranim din carte
Sau din gutui si meri, sau din altar,
Suntem prea pamanteni si bantuiti de moarte,
Dar n-am visa la cer de n-am fi fost in har.
Ruga
In candela luminii ce trebuie sa cer?
E azi mai intuneric, sau cerul e mai sus?
Sunt ingerii aici? Sau ingerii sau dus?
Din sutele de cai cea buna ne-o arata
Mai mergi cu noi o clipa, o, Maica Preacurata!
Si clipa Ta cu noi sa vie infinita
Invata-ne iubirea
Maicuta Preaiubita.
Nu ne lasa orfani.
Suntem datori,
Cu viata data noua de atatea ori
Tu stii cat suntem de straini si mici
Dar vom creste-n Duh cand vei veni aici.
E azi mai intuneric, sau cerul e mai sus?
Sunt ingerii aici? Sau ingerii sau dus?
Din sutele de cai cea buna ne-o arata
Mai mergi cu noi o clipa, o, Maica Preacurata!
Si clipa Ta cu noi sa vie infinita
Invata-ne iubirea
Maicuta Preaiubita.
Nu ne lasa orfani.
Suntem datori,
Cu viata data noua de atatea ori
Tu stii cat suntem de straini si mici
Dar vom creste-n Duh cand vei veni aici.
Taranul
Merge bolnav si trist prin sat
De parca moare-n el pamantul nearat.
E bantuit de grija ca de mana
Isi vede in oglinda viata lui sarmana.
Nu doarme noaptea. Tace.
Priveste la icoana. Pamantul nu-I da pace.
Citeste-n rasarit ca-n palma lui crapata
Si vede-n el tarana ramasa nearata.
De parca moare-n el pamantul nearat.
E bantuit de grija ca de mana
Isi vede in oglinda viata lui sarmana.
Nu doarme noaptea. Tace.
Priveste la icoana. Pamantul nu-I da pace.
Citeste-n rasarit ca-n palma lui crapata
Si vede-n el tarana ramasa nearata.
dor de stele
Doamne, iar mi-e dor de stele.
Oare-mi voi stinge setea mea vreodata?
Din ce fantana blestemata
Baut-am seva destinelor metalifere?
Caci iata, de-aici, de pe pamant,
Intuiesc o lume, o lumina,
Si nu pot altfel decat doar prin Cuvant
Sa ies din hruba mea de tina.
Ca si cand as fi reptila, privesc
Din iarba.
Sau ca un vierme ce cheama aripi salvatore…
Si uneori in loc de aripi la tample-mi cresc
Vise de zbor inalt peste izvoare.
Doamne ai zis ca de vom cere
Vom si primi in urma.
Cer deci
Protonii rataciti pe veci
Cer electronii complici la patimi si durere,
Cer a-mi schimba instinctul cel de turma,
Cel muritor, in dragoste si Inviere.
Oare-mi voi stinge setea mea vreodata?
Din ce fantana blestemata
Baut-am seva destinelor metalifere?
Caci iata, de-aici, de pe pamant,
Intuiesc o lume, o lumina,
Si nu pot altfel decat doar prin Cuvant
Sa ies din hruba mea de tina.
Ca si cand as fi reptila, privesc
Din iarba.
Sau ca un vierme ce cheama aripi salvatore…
Si uneori in loc de aripi la tample-mi cresc
Vise de zbor inalt peste izvoare.
Doamne ai zis ca de vom cere
Vom si primi in urma.
Cer deci
Protonii rataciti pe veci
Cer electronii complici la patimi si durere,
Cer a-mi schimba instinctul cel de turma,
Cel muritor, in dragoste si Inviere.
niciodata
N-am sa uit niciodata cerul sub care ti-ai luat ramas bun.
Luna era ca o inima
Deasupra noastra,
Chiar in clipa cand universul nastea rasaritul.
Trenul nu mai trece.
M-as face insumi cale ferata
Sa pot lasa cuvintele sa treaca spre tine.
N-am sa uit niociodata
Cerul sub care socot c-ai sa vii
Aceasi, neschimbata,
Neatinsa de clipele pustii
Luna era ca o inima
Deasupra noastra,
Chiar in clipa cand universul nastea rasaritul.
Trenul nu mai trece.
M-as face insumi cale ferata
Sa pot lasa cuvintele sa treaca spre tine.
N-am sa uit niociodata
Cerul sub care socot c-ai sa vii
Aceasi, neschimbata,
Neatinsa de clipele pustii
Gand
Ce-as mai putea a-ti spune azi,
Cand ai plecat si te-ai ascuns in brazi?
Veghez icoana ta.
Si noptile te chem
Sub canela-n lumina.
Tu ma saruti.
Sarutul tau cu miros de rasina
Mi-e undelemn.
Si ard in el nespus
De parca
As fi o aripa mai sus.
Cand ai plecat si te-ai ascuns in brazi?
Veghez icoana ta.
Si noptile te chem
Sub canela-n lumina.
Tu ma saruti.
Sarutul tau cu miros de rasina
Mi-e undelemn.
Si ard in el nespus
De parca
As fi o aripa mai sus.
Veni-vei
Vor creste fulgii de zapada iar
Caci stau colindatori sa vina
Si stele stau sa licareasca rar
Pe bolta dragostei senina.
Veni-vor iar zapezi la poarta
Ca visele ce ratacesc hoinare
Acoperind cu viscol agonia moarta
A pasilor pierduti sub felinare.
Si poate-n viscolul pustiu
Veni-vei tu din toate aceste
Acoperind amurgul cel tarziu
Cu umbra clipelor celeste.
Caci stau colindatori sa vina
Si stele stau sa licareasca rar
Pe bolta dragostei senina.
Veni-vor iar zapezi la poarta
Ca visele ce ratacesc hoinare
Acoperind cu viscol agonia moarta
A pasilor pierduti sub felinare.
Si poate-n viscolul pustiu
Veni-vei tu din toate aceste
Acoperind amurgul cel tarziu
Cu umbra clipelor celeste.
Doina unor tarani
In doina vesniciei tresar copaci in floare
Regenerand puterea psalmodierii sfinte
Doar cantecul asterne sarbatoare
Franturilor de cer cazute in cuvinte.
Noi am crescut la umbra cantecului tau
Si ne-am hranit din graiul romanesc
Si-n viata cand ne-a fost mai greu
Tot el ne-a fost balsamul sufletesc.
Noi n-am plecat in tarini niciodata
Fara insemnul crucii si fara apa de izvor
Si osteniti cand ne-am intors la vatra
Ne-am ohihnit in doina ta de dor.
Tu ne-i fost leagan dorurilor noastre
Si, cand departe ne sfarseam de tara,
Ne mangaiam in cantecele-albastre
Mosite-n graiul scump de-odinioara.
Se-ntampla uneori in universal mare
Sa cada-n abis, greu, cate-un pulsar,
Nascand in jerbe lumea altui soare
A carui umbra n-o putem vedea macar.
Eu cred ca astfel s-antamplat si-acum
Cand zborul doinei canta sangerand
Caci astazi rana versului postum
N-ar mai putea-o vindeca nicicand.
In doina vesniciei tresar copaci in floare
Regenerand puterea psalmodierii sfinte
Doar cantecul asterne sarbatoare
Franturilor de cer cazute in cuvinte.
S-au reintors doinasi din Greciile calde
Reconstruind sonata vietii si-a iubirii
In clipa despartirii de vocea care scade
Crescand subit in muzica luminii.
Regenerand puterea psalmodierii sfinte
Doar cantecul asterne sarbatoare
Franturilor de cer cazute in cuvinte.
Noi am crescut la umbra cantecului tau
Si ne-am hranit din graiul romanesc
Si-n viata cand ne-a fost mai greu
Tot el ne-a fost balsamul sufletesc.
Noi n-am plecat in tarini niciodata
Fara insemnul crucii si fara apa de izvor
Si osteniti cand ne-am intors la vatra
Ne-am ohihnit in doina ta de dor.
Tu ne-i fost leagan dorurilor noastre
Si, cand departe ne sfarseam de tara,
Ne mangaiam in cantecele-albastre
Mosite-n graiul scump de-odinioara.
Se-ntampla uneori in universal mare
Sa cada-n abis, greu, cate-un pulsar,
Nascand in jerbe lumea altui soare
A carui umbra n-o putem vedea macar.
Eu cred ca astfel s-antamplat si-acum
Cand zborul doinei canta sangerand
Caci astazi rana versului postum
N-ar mai putea-o vindeca nicicand.
In doina vesniciei tresar copaci in floare
Regenerand puterea psalmodierii sfinte
Doar cantecul asterne sarbatoare
Franturilor de cer cazute in cuvinte.
S-au reintors doinasi din Greciile calde
Reconstruind sonata vietii si-a iubirii
In clipa despartirii de vocea care scade
Crescand subit in muzica luminii.
O lume mai buna
Te-ai dus
In secunda cea mare
Mai sus
De pamant si de ape
Coborandu-ne-n pleoape
Stele amare
Si gandul acum a-nghetat
Si-n suflet a nins
Si pasari pentru tine-au cantat
Pana s-au stins
Un fulger de-asupra cazut
Ne-a pravalit pe umeri un cer
Cu umbra lunii straina
Cuibarita stingher
Si-atunci s-a parut
Ca te-nalti pe un fir de lumina
Ce repede-a fost !
Adiere de vant...
Si-acum,
Cand traiesti in lumini
Nu in gand,
Parca a spune ai vrea
Un CUVANT
Ce-ar putea
Sa creasca in umbra ta
Iubiri
Din vise tresar
Strigand fara rost...
Intre tine si noi
S-a-naltat un hotar...
Ce-a fost, cum a fost,
Doar ingerii stiu
Doar lacrimi din ploi
Doar ceasul tarziu
Vise suntem insine-n noapte
Visate de astri sub luna
Copii ce te cheama in soapte
Vor face o lume mai buna,
Vor putea ajunge la cer
Mai lesne in vremuri de pace...
O lume mai buna a face
E tot ce si sfintii ne cer
E tot ce tu ti-ai dorit
Pentru asta - noi am stiut -
Ai trait
Dureros si real
Apoi
Precum Hercul in lupta pe val
Ranit ai cazut
Sub cerul cu soare
Sralucind pe bolta mai tare
Un cantec postum
Nu-i tot ce-a ramas
Mai avem, mai avem
In aprigul drum
Iubiri de-mplinit
Conflicte de stins
Copii de crescut - vise de nins -
Cerul mai aproape
A-l aduce avem
Sa facem o lume mai buna
E unica sansa
De-a scapa de furtuna
E datoria pe care
Mai presus de mariri si de gand
Avem fiecare
Fata de tine
Si de Pamant
In secunda cea mare
Mai sus
De pamant si de ape
Coborandu-ne-n pleoape
Stele amare
Si gandul acum a-nghetat
Si-n suflet a nins
Si pasari pentru tine-au cantat
Pana s-au stins
Un fulger de-asupra cazut
Ne-a pravalit pe umeri un cer
Cu umbra lunii straina
Cuibarita stingher
Si-atunci s-a parut
Ca te-nalti pe un fir de lumina
Ce repede-a fost !
Adiere de vant...
Si-acum,
Cand traiesti in lumini
Nu in gand,
Parca a spune ai vrea
Un CUVANT
Ce-ar putea
Sa creasca in umbra ta
Iubiri
Din vise tresar
Strigand fara rost...
Intre tine si noi
S-a-naltat un hotar...
Ce-a fost, cum a fost,
Doar ingerii stiu
Doar lacrimi din ploi
Doar ceasul tarziu
Vise suntem insine-n noapte
Visate de astri sub luna
Copii ce te cheama in soapte
Vor face o lume mai buna,
Vor putea ajunge la cer
Mai lesne in vremuri de pace...
O lume mai buna a face
E tot ce si sfintii ne cer
E tot ce tu ti-ai dorit
Pentru asta - noi am stiut -
Ai trait
Dureros si real
Apoi
Precum Hercul in lupta pe val
Ranit ai cazut
Sub cerul cu soare
Sralucind pe bolta mai tare
Un cantec postum
Nu-i tot ce-a ramas
Mai avem, mai avem
In aprigul drum
Iubiri de-mplinit
Conflicte de stins
Copii de crescut - vise de nins -
Cerul mai aproape
A-l aduce avem
Sa facem o lume mai buna
E unica sansa
De-a scapa de furtuna
E datoria pe care
Mai presus de mariri si de gand
Avem fiecare
Fata de tine
Si de Pamant
Har
Ning norii negri cu miros de pamant,
Ceaslovul tau deschide cerul si alunga
Nebanuit tristetea. Atat cat mai cuvant
Spre Tine, pot indura in pace iarna lunga.
Din horn se-nalta fumul abia, abia
Ca viata noastra spre crestele carunte
De parca o caprioara ninsa ar urca
Ranita pe un drum de munte.
Si parca-I dorul meu spre cer urcand
Si parca-I mana mea intinsa Tie
In ruga, ca spre vesnicie
Sunt frunza, sunt pasare din cand in cand.
Sa nu ne uiti cand ne hranim di carte
Sau din gutui si meri, sau din altar,
Suntem prea pamanteni si bantuiti de moarte,
Dar n-am visala cer de n-am fi fost in har.
Ceaslovul tau deschide cerul si alunga
Nebanuit tristetea. Atat cat mai cuvant
Spre Tine, pot indura in pace iarna lunga.
Din horn se-nalta fumul abia, abia
Ca viata noastra spre crestele carunte
De parca o caprioara ninsa ar urca
Ranita pe un drum de munte.
Si parca-I dorul meu spre cer urcand
Si parca-I mana mea intinsa Tie
In ruga, ca spre vesnicie
Sunt frunza, sunt pasare din cand in cand.
Sa nu ne uiti cand ne hranim di carte
Sau din gutui si meri, sau din altar,
Suntem prea pamanteni si bantuiti de moarte,
Dar n-am visala cer de n-am fi fost in har.
MONAHUL
Esti mai albit parinte si parca mai batran,
Te vad urcand un drum carunt de iarna
Sub cerul caruntit ningand, cernind marunt,
Ce-asterne peste tine o umbra seculara.
Te-apasa timpul pe umeri, iar tu te incovoi,
Si-ti este tot mai greu urcusul,
Tot mai greu.
Dar starui in credinta ca-ntineri-vei iara,
In taina nepatrunsa,
In cer,
In Dumnezeu.
Te vad urcand un drum carunt de iarna
Sub cerul caruntit ningand, cernind marunt,
Ce-asterne peste tine o umbra seculara.
Te-apasa timpul pe umeri, iar tu te incovoi,
Si-ti este tot mai greu urcusul,
Tot mai greu.
Dar starui in credinta ca-ntineri-vei iara,
In taina nepatrunsa,
In cer,
In Dumnezeu.
STIU
Eu stiu ca tu intrebi orbecaind printre lumini
De ce clipele se-mpart nedrept la fiecare
Si cum se face ca din Carul Mare
Secunda mica a cazut in maracini…
Mai stiu ca noptile de toamna aurii
Renasti secundele-nsurite-n tampla
Cu jocuri de copii si cu povesti, cu poezii
Si le duci in lumea in care secunda nu se-ntampla.
De ce clipele se-mpart nedrept la fiecare
Si cum se face ca din Carul Mare
Secunda mica a cazut in maracini…
Mai stiu ca noptile de toamna aurii
Renasti secundele-nsurite-n tampla
Cu jocuri de copii si cu povesti, cu poezii
Si le duci in lumea in care secunda nu se-ntampla.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)