Iluzii de sceptic

Ca sa fugi de dezolare inchide ochii pentru a uita goliciunea lumii.
N-ar trebui sa scriem niciodata despre Univers.
De fiecare data, cand o facem, gresim;
discursul nostru zilnic e o inlantuire de erori
ce contamineaza gandirea cu indoiala si deziluzie…
numai muzica nu poate fi afectata de virusul indoielii.
Pentru Descartes certitudinea existentei e indoiala.
Pentru apostolul Pavel, credinta.
Intre cele doua gesturi: ratacirea.
Fiecare enunt omenesc contribuie la volatilizarea certitudinii
Culmea amagirii e sa traiesti in minciuna si sa fii convins ca detii adevarul.
Insa vine o vreme cand orice amagire va fi eclipsata de propriul tertip
Eclipsa iluziei incepe cu indoiala – cu ea incepe sa se destrame valul ignorantei.
Minciuna a nascut ignoranta… ignoranta a nascut monstrii
Uimirea a nascut indoiala… indoiala a nascut cugetul… cugetul, existenta…
Dar cine le-a facut pe toate acestea?
Daca ai inventa un raspuns, ai risca sa minti… si mintind ai cadea in ignoranta,
iar ignoranta te-ar face monstru.
Daca te-ai uimi, ai cadea in indoiala, in cugetare, in existenta.

ochii noptii

Inaintezi intr-o jungla
Si nu stii niciodata unde ai ajuns.
Facusei cale lunga in cautarea unei raze de soare
Si cand, in sfarsit, ai gasit-o, ai orbit.
Apoi te-ai rugat luminii sa te vindece
Si ea te-a vindecat de intuneric.
Ti s-au deslusit iarasi, senine,
Siluiete subtiri si usoare
Valuri si munti, copaci infloriti…
Ai simţit brusc cum esti inlantuit
iremediabil de universul splendid…
Gresim grav ignorand frumusetea lumii
Si negandu-l pe Creatorul ei.
Slabiciunea noastra pentru culorile Universului -
N-am rezistat niciodata unui rasarit de soare la marginea lumii
Unei tranzitii de luna plina pe cerul emotiei
Unei explozii de stele, pulsari si pleiade fantastice
Deasupra ochilor noptii
Toate ne-au fascinat si ne-au ridicat peste vreme.
Toate vorbesc despre El.
Raiul incepe in rasaritul din marginea lumii…
E ca o vacanta la marginea marii…
Daca guvernul ar decreta vacanta la nesfarsit
Ne-am muta aici…
De aici poti auzi muzica sferelor
De aici poti sa te rupi de zgura
Si sa te apropii de Real…
Lacrimi de admiraie…
Lumina dezveleste erorile Creatiei…
“Si-a vazut Dumnezeu ca Lumina este buna”

viitor

cu fruntea lipita de cer
astept viitorul…
e atata liniste
de parca as fi in afara universului...
o secunda m-am eliberat de specie
timpul s-a retras
regret paradisul
ma-ntind in intuneric…
lumea dispare
eu singur …
dialogul e oare posibil?
din inima universului
se naste Cuvantul.